Note generale

Daniela Florea
Geo Strategies SA, Sibiu

Introducere

De mii de ani omenirea crează moduri de reprezentare a informaţilor despre lumea în care trăieşte. Realizarea hărţilor s-a dovedit dintotdeauna cel mai durabil şi eficient mijloc pentru stocarea informaţiei spaţiale. În acest fel, cartografia, un amestec de artă şi ştiinţă, are o prezenţă cotidiană în toate domenile şi în toate ţările lumii.

Primele hărţi cu un înalt grad de exactitate au fost produse la mijiocul secolului al XVIII-lea. În anii '40 a debutat era computerelor, ca la foarte scurt timp să apară şi primele încercări izolate de producere automată a hărţilor. O nouă dimensiune a fenomenului geografic începea să se manifeste, făcând schimbul de cunoştinţe în acest domeniu de o importanţă tot mai mare. Suntem acum martorii revitalizării activitatilor geografice, graţie, în parte, noii tehnologii. Din ce în ce mai multe sisteme pentru cartografiere şi procesare de date geografice sunt în prezent folosite în întreaga lume. Sistemele sunt utilizate pentru realizarea diferitelor tipuri de hărţi, cu o gamă variată de scări, proiecţii, formate, standarde de reprezentare şi grade de acoperire a teritoriului.

GIS: terminologie, utilizatori, beneficii

Conceptul de "GIS" (Geographic Information System) defineşte numeroase tipuri de sisteme computerizate utilizate pentru cartografiere şi procesarea informaţilor cu referinţă geografică. În întregime, GIS-ul are la bază reprezentarea grafică a trăsăturilor prin puncte, linii, poligoane (baza de date grafică) la care se asociază atributele respectivelor trăsături (baza de date non-grafică).

Terminologia este din ce în ce mai des utilizată la noi în ţară şi nu întodeauna în mod corect. Pentru luarea unor decizii de calitate la toate nivelele este extrern de importantă înţelegerea existenţei celor trei componente distincte care definesc un sistem geografic informaţional:

1. Conversia datelor în format digital (data capture)

Procesul de transformare a datelor, reprezentate pe o hartă de hârtie sau film, în format computerizat reprezintă etapa cea mai laborioasă şi mai costisitoare a GIS-ului. Este demonstrat faptul că circa 65% din totalul unei astfel de investiţii este alocat conversiei datelor, 20% pentru software şi numai 15% pentru hardware.

Reuşita acestei etape esenţiale poate fi asigurată prin alegerea unor solutii software care să realizeze o conversie foarte exactă, eficientă şi rapidă a datelor în format digital. Succesul este în mod semnificativ influenţat de nivelul de pregătire a personalului şi de disponibilitatea şi calitatea hărţii de bază.

Conversia datelor (digitizarea, vectorizarea) se realizează prin două metode: manual - pe masa de digitizare şi automat - prin scanare. Datele grafice rezultate pot fi date "spaghetti" (similare de cele mai multe ori desenelor inginereşti) sau structuate, respectiv entităţi cu inteligenţă geografică (poligoane) cuprinse în strate distincte (layers) pregătite pentru procesare ulterioară în GIS. Datele sunt în întregime racordate la sistemele de coordonate geografice.

2. Producerea hărţilor digitale (digital mapbase)

Odată ce conversia s-a încheiat, în functie de configuraţia hard-soft utilizată harta poate fii reprezentată continuu (fără margini) sau ca foi independente în cazul limitărilor impuse de soluţiile PC. De asemenea se pot reprezenta diferite combinaţii ale stratelor de informaţie, în întregime sau parţial, la scara şi în proiecţia dorită.

3. GIS

Adevăratul GIS este sistemul computerizat care combină în mod selectiv datele digitale reprezentate în strate tematice în scopuri de evaluare şi calculare. De exemplu, se poate calcula volumul de lemn pe baza suprafeţei pădurii şi a densităţii arborilor, lungimea unui drum, proximitatea unui râu faţă de o anumită zonă urbană etc.

Succesul unui GIS este în mod fundamental influenţat de calitatea datelor digitale ce urmează a fi procesate. Există un număr impresionant de soluţii GIS disponibile, unele foarte bine adaptate cerinţelor utilizatorilor în funcţie de complexitatea acestora, de bugetul şi personalul disponibil .

Informaţia nou creată cu ajutorul GIS-ului se adresează unei mari varietăţi de utilizatori, care sunt interesaţi în detalii tematice specifice. De exemplu, informaţia topografică este esenţială pentru apărare, agricultură şi crearea Modelului Digital al Terenului. Datele planimetrice constituie baza cadastrului sau a LIS-ului (Land Information System - informaţie bi-dimensionala). Datele spaţiale despre soluri, resurse de apă, tip de vegetaţie sunt arii de interes pentru multipli utilizatori. Autorităţile centrale şi locale sunt interesate în colectarea şi ţinerea la zi a datelor despre resursele distribuite în teritoriu. Agenţiile de planificare sunt interesate în analize de impact, iar firmele comercile doresc să-şi aleagă localizarea optimă pentru centrele de desfacere. Utilizatori semnificativi (şi foarte activi!) de informaţie digitală (grafică şi non­grafică) sunt serviciile publice.

Tehnologia digitală permite analize complexe dacă datele provin din surse corecte. Beneficiile ce derivă din utilizarea datelor digitale sunt enorme şi pot face subiectul unei prezentări ulterioare.